Mă gândesc la luna
De azi într-una mă gândesc la lună.
Vreau să-i simt privirea și să-i prind conturul
Să-mi oglindesc simțirea
În razele ei dulci
Mă simt real de gol și ireal emoție
Și văd cu mintea cerul, pămantul meu și focul
Ce inconjoară lumea
Ninfinit cu dor
Mă sparg în zeci de mii de oaze
Ca-ntr-un țesut de floare printre ai mei copaci
Și simt din nou simțirea și cantecul luminii
Ce-nfațișaza lumea
În mintea unui sclav.
